iLink.ro

În fiecare an în luna februarie, sãrbãtorim Ziua Mondialã a Cercetãsiei, 22 Februarie, încã un prilej pentru a-l omagia pe cel care a fost la începutul secolului XX creatorul pedagogiei scout si Fondatorul Miscãrii Mondiale a Cercetasilor.

De atunci , sute de milioane de copii si adolescenti au cunoscut farmecul cercetãsiei, s-au format la aceastã minunatã scoalã a democratiei si a cãlirii caracterului. Si astãzi, zeci de milioane de copii si adolescenti din lumea întreagã sunt cuprinsi în cea mai vastã, mai voioasã si mai influentã miscare educativã care a existat vreodatã: cercetãsia. Au apãrut si alte organizatii de-a lungul anilor dar au pierit farã urmã. Cercetãsia trãieste. In cadrul ei, bãieti si fete de pe toate meridianele îsi întind mâinile , într-o imensã îmbrãtisare. Ei îsi amestecã vocile, în toate limbile pãmântului, într-un imn al pãcii. Sunt copii si tineri cu chipuri diferite, cu credinte diferite, trãind în conditii foarte deosebite si totusi uniti printr-o legãturã sfântã: sunt cercetasi.

La originile acestei uimitoare miscãri se aflã intuitiile geniale ale celui pe care îl omagiem astzi : Robert Baden-Powell, pãrintele cercetãsiei.

S-a nãscut la 22 februarie 1857 la Londra, fiu al reverendului Baden-Powell, într-o familie strâns unitã, cu reguli de viatã precise si uneori rigide dar si cu preocupãri culturale, cãreia nu-i lipsea simtul umorului. Rãmas fãrã tatã la doar trei ani Robert Stephenson (cãci avea si acest al doilea nume de la unchiul sãu, inventatorul locomotivei cu aburi) , a avut ca adevratã educatoare pe mama sa Henrietta Grace. Viata nu i-a fost usoarã într-o familie cu 7 copii. Cu toate acestea într-un mediu familial favorabil Stephenson creste, învatã si se bucurã. Se bucurã mai ales cã petrece mult timp în aer liber. Iubind plantele si animalele, dar pasionat si de desen si mai târziu de lecturã, ajunge curând sã transpunã povesti în benzi desenate.

Nu va trece mult timp si Stef se va da în spectacol la propriu, interpretând roluri în scurte piese în care comedianul principal era chiar el. Mai târziu când fratele sãu cel mare îsi procurã un yaht de 5 tone se va aventura pe coastele Angliei.

Mama sa îl îndeamnã neîncetat spre fapte bune si la numai 8 ani el scrie "O lege pentru mine când voi fi mare" în care îsi va propune ca sãracii sã fie tot atât de bogati si fericiti ca ceilalti. Aceasta este o prefigurare a Legii cercetasului pe care o va redacta când va avea 50 de ani. Bãietasul Stef îmbracã prima uniformã. Dupã ce urmeazã scoala pregãtitoare în toamna anului 1870 începe cursurile la colegiul Charterhouse. Conditiile sunt grele, regulile scrise si nescrise ale scolii sunt severe, dar tânarul Baden-Powell ajunge repede în centrul atentiei, este iubit de colegi si pretuit de toti, pentru spiritul si inteligenta sa.

La 19 ani sustine examenul de admitere la Universitatea Oxford dar nu reuseste sã ocupe unul din locuri. Cine ar fi bãnuit atunci cã, peste ani, candidatul care nu era admis la universitate va fi proclamat Doctor Honoris Causa al celor mai importante universitãti din lume: Cambridge, Oxford si Sorbona!

Cãzut la admitere Stef trãieste un moment de derutã si asa ajunge sã se înscrie la Colegiul Militar Regal. Obtine rezultate exceptionale ca de altfel în toatã perioada studiilor. În 1876 este deja sublocotenent în garnizoana Bombay din India. Se impune în cadrul trupei pentru cã îsi îndeplineste admirabil si obligatiile militare, îsi instruieste soldatii cu pricepere dar se antreneazã si singur la tir, semnalizãri si topografie. O adevratã aventurã militarã traieste atunci când afganii proclamã jihadul(rãzboiul sfânt) împotriva englezilor. Dar ajuns la Kandahar este folosit numai ca topograf. Campania îi aduce totusi gradul de cãpitan.

A rãmas în India pâna în 1884 dupã care timp de 4 ani a lucrat la Ministerul de Rãzboi si devine specialist în recunoasterea în profunzime (spionaj militar). Va scrie chiar o carte "Aventurile mele ca spion". În 1888 pleacã în Africa de Sud. Misiunile sunt grele, dar se achitã cu brio de toate sarcinile. La 40 de ani este colonel si dupã un scurt stagiu în India se întoarce în Africa de Sud unde englezii sunt în dificultate în fata dorintei de libertate a burilor. Un rãzboi sângeros care se va încheia pentru bravul Baden-Powell cu retragerea din garnizoana Mafeking dupa ce a rezistat cu mica sa trupã timp de 217 zile unor forte de trei ori mai numeroase. Dar s-a retras glorios, fãrã pierderi, iar burii si-au respectat cuvântul dat când au propus armistitiul.

Va fi primit la Londra ca un erou. La 47 de ani colonelul avansat la gradul de general pãseste încet si sigur în viata civilã spre a doua sa viatã, cea de fondator si conducãtor al scoutismului.

Pune pe hârtie cunostintele si experienta sa militarã dar adaptate pentru instruirea copiilor si tinerilor. Fiindcã este preocupat din ce în ce mai mult de soarta copiilor si tinerilor, multi nãpãstuiti de soartã. Nici educatia din scolile vremii nu-l multumeste. Tinerii nu au spirit de initiativã, tãrie de caracter, spirit de aventurã, dragoste de naturã, spiritul solidaritãtii umane...Începe sã le vorbeascã. Nu tine cuvântari moralizatoare: " As vrea sã vã spun câteva cuvinte despre scouting, care a fost distractia mea favoritã pe tot parcursul celei mai mari pãrti a vietii mele spune el.''

De aici pânã la relatiile strânse cu Boys Brigade care numãra peste 50.000 de membri si cu liderii si nu a fost decât un pas. Dar nu-i place programul care seamãnã cu instructia militarã...lui, care era militar de carierã...Asa cã trece la treabã si elaboreazã un program ce avea sã fie în final o nouã metodã pedagogicã. Face si un experiment cu 60 de bãieti provenind din medii diferite pe care îi duce în insula Brownsea de pe Tamisa (25 km sud-est de Londra) si succesul este imens. Imediat scrie cartea Cercetãsia pentru bãieti, cartea de cãpãtâi a scoutismului.

Asa apare ideea de patrulã, de lege , de promisiune...Intr-una din cãrtile sale se aratã cã toti cercetasii trebuie sã se pregteascã sã fie buni cetãteni ai patriei lor si buni cetãteni ai lumii Apare si Miscarea Cercetasilor. În 1908, în mai multe locuri deodatã în Anglia, si mai apoi în S.U.A. si America de Sud...

Miscarea devine un adevãrat fenomen...Baden-Powell are deja 55 de ani...este acum un om respectat si admirat...Dar nu este cãsãtorit. Soarta avea sã i-o hãrãzeascã pe Olave, nãscutã în aceeasi zi cu el, 22 februarie, e drept cu 32 de ani mai târziu decât el...Primeste binecuvântarea mamei sale, acum în vârstã de 90 de ani... si se cãsãtoreste cu Olave...Miscarea Cercetseascã primeste cu bucurie vestea. Cercetasii Marii Britanii strâng de la fiecare câte un penny si îi fac un cadou, un automobil...iar Casa Regalã îi acordã titlul de sir si îl înnobileazã Lord of Gillwell . Domeniul Gillwell, primit cu aceastã ocazie, va fi in scurt timp donat Asociatiei Cercetasilor Englezi si de atunci acolo se aflã principala bazã a cercetasilor englezi. La poarta bazei la fel ca si în sala Camerei Lorzilor de la Londra se distinge blazonul nobiliar al lui R.B.-P., o secure înfiptã într-un butuc, amintind de iesirile în naturã atât de obisnuite în viata cercetasilor. Dar vine razboiul...Miscarea Cercetãseascã din Anglia dar si din celelate tãri se mobilizeazã pentru apãrare... Peste, tot, cercetasii dau pilde de eroism si spirit de sacrificiu...

La sfârsitul rãzboiului Baden-Powell îsi continuã opera. Pregãteste si organizeazã prima Jamboree internationalã cea de la Londra din 1920, unde va fi prezentã si o delegatie a cercetasilor români, condusã de comandantul Cercetãsiei Române, prof. Gheorghe Munteanu-Murgoci. Se întâlnesc peste 8.000 de cercetasi din 22 de tari. Atmosfera a fost extraordinarã cum avea sã fie de atunci la fiecare reuniune cercetãseascã...Tot atunci are loc si prima Conferintã internationalã... Dar sã continuãm cu povestea lui R.B.-P. Trec anii, si sãnãtatea lui Robert Baden-Powell se subrezeste, dar are puterea de a mai participa la Jamboreea internationalã din Olanda din 1937. Are 81 de ani si cuvântul lui de închidere al Jamboreei este si un cuvânt de bun rãmas.

"Pentru mine a venit momentul sã vã spun adio. Doresc fiecãruia dintre voi o viatã fericitã. Eu am ajuns la 81 de ani si viata mea se apropie de sfârsit. Cei mai multi dintre voi vã aflati la începutul vietii. Vã doresc fericire si succes. Le veti avea dacã veti face tot ce vã stã în putintã pentru a pune în practicã , zi de zi, legea cercetasului, oricare ar fi situatia voastrã socialã pe oriunde v-ati afla. Dumnezeu sã vã binecuvânteze pe toti."

Se retrage împreunã cu Olave în Kenya la Nairobi unde clima era mai blândã. Aici se stinge din viata la 8 ianuarie 1941.

De dincolo de viatã Baden Powell trimite un ultim mesaj cercetasilor:

"Dragi cercetasi , am avut o viatã fericitã si as vrea sã se poatã spune la fel despre fiecare dintre voi. Cred cã Dumnezeu ne-a adus pe aceastã lume pentru a fi fericiti si pentru a ne bucura de viatã. Nici bogãtia nici succesul si nici satisfacerea egoistã a poftelor noastre nu aduce fericirea. O veti cuceri, mai întâi dacã vã veti forma, încã din copilrie, ca fiinte puternice si sãnãtoase, ca sã puteti fi utili si sã vã bucurati de viata când veti fi mari. Studiul naturii vã va învãta cã Dumnezeu a creat lucruri frumoase si minunate, de care sã vã bucurati. Folositi-le în cel mai bun mod. Priviti partea luminoasã a lucrurilor mai curând decât cea întunecatã.

Dar cel mai real mod de a atinge fericirea este sã o rãspânditi în jurul vostru. Incercati sã lãsati aceastã lume un pic mai bunã decât ati gasit-o.

Fiti întotdeauna credinciosi Legãmântului vostru de cercetas, chiar când nu veti mai fi copii si Dumnezeu sã vã ajute!" Prietenul vostru, Robert Baden-Powell

Sotia Olave a supravietuit pâna în 1977; si-a continuat la rându-i opera de organizare a fetelor cercetase, ca sef mondial al ghidelor (fetele cercetasi).

În fiecare an la 22 Februarie, cercetasii si cercetasele din toate colturile lumii cinstesc amintirea Fondatorului Cercetãsiei si a devotatei sale sotii, asa cum o facem si noi, Cercetasii României, cu speranta în viitor, realizând din plin sentimentul frãtiei cercetãsesti si al solidaritãtii umane.

* Materialul este un rezumat al cãrtii Legenda lui Baden-Powell, a regretatului prof.dr. Mircea Stefan, fost presedinte al Organizatiei Nationale Cercetasii României, apãrutã în anul 2001 la Editura Didacticã si Pedagogicã din Bucuresti .